Aventura Americană – partea IV: Miami

Oh, Miami! Încă de când am intrat în metropola poate celui mai cosmopolit oraș american, la finalul celor aproape 4 ore de condus, subconștientul meu începuse să fredoneze: Welcome to Miami! Bienvenido a Miami! Ușor, ușor, pe măsură ce ne apropiam de centrul orașului începeau să se zărească siluetele clădirilor tot mai înalte și mai futuriste. Prima surpriză a fost Hard Rock Hotel cu acea construcție în formă de chitară care efectiv îți lua ochii de la condus – noroc că ești într-o țară cu un trafic pe masură și poți încetini fără să superi pe nimeni care să îți dea flashuri. Până la urma se circula pe 5 benzi pe sens așa că era loc pentru toată lumea.

Citește și Aventura Americană – partea I: New York
Citește și Aventura Americană – partea II: Washington
Citește și Aventura Americană – partea III: Orlando

Dupa alte câteva mile trecem pe lângă Hard Rock Stadium, semn că celebrul lanț de restaurante a investit bine aici. Plecând de la centrul spațial NASA până în Miami sunt aproximativ 217 mile adică aproximativ 350 km, pe care în mod normal, îi străbați în 3,5 – 4 ore. Despre experiența de condus nu pot să spun decât că m-am simțit foarte confortabil și în siguranță, poate și datorită mașinii, infrastructurii (cam 4-5 benzi constant) dar și datorită celorlalți participanți la trafic care nu forțau în nici un fel viteza sau regulile de circulație. Recunosc că am avut puține emoții fiind obișnuit cu o cutie manuală iar acum trecând pe cutie automată, însă emoțiile s-au dus rapid și nu am avut nici o problemă. Singura problemă pe care o poți avea este orientarea rapidă de care trebuie să dai dovadă având în vedere infrastructura foare bine dezvoltată, cu multe benzi, fiecare cu rolul său. Aici am văzut pentru prima dată benzi dedicate exclusiv celor ce fac car-pooling, astfel că ei au acces în baza unui permis special pe banda din stânga, marcată și delimitată corespunzător. Cu alte cuvinte, dacă declari că zilnic mai iei cu tine și alți colegi în drumul tău spre muncă, și reduceți astfel numărul de mașini din trafic, statul îți pune la dispoziție o bandă specială (high occupancy vehicle – HOV) pe care să te poți deplasa cu viteză mai mare, locuri de parcare speciale și, din câte am înțteles, ai și niște facilitați la plata vignetelor (toll tax). În unele zone, aceste benzi sunt disponibile doar în orele de vârf (de luni până vineri de la 6 la 9 și de la 15 la 19). O altă informație pe care am aflat-o abia acolo a fost că semnele de cedează trecerea (tradiționalul triunghi roșu) pot fi înlocuite destul de des de expresia “Yield” (cedează) , uneori alături de semafor, alteori doar ca simplu text în anumite intersecții. În rest, reguli mai simple ca la noi, nu există prioritate de dreapta ci doar regula primului sosit în intersecție și nu am auzit claxoane.

În Miami ne-am cazat la Hilton Downtown Miami unde pentru 4 nopți am plătit 950$ cu tot cu taxe, însă fară mic dejun, fără parcare și fără internet în cameră. Da, în 2019, în Miami, la Hilton, internetul în cameră este contracost la prețul de 9$ pentru 2 zile. Ne-am lipsit de el pentru că oricum aveam o cartelă AT&T achiziționată cu ceva timp înainte de pe Amazon și pe care am dat 30$ pentru 20 de GB de net pe care nu i-am consumat în cele 16 zile, folosind Google Maps și Waze pentru condus și celelalte rețele de socializare aproape non-stop.

Parcarea cu valet a mai fost și ea 28$ pe noapte, iar pentru micul dejun la hotel aveai 2 opțiuni: 10$ meniu format din produse de patiserie și cereale, sau 20$ de persoană pentru care aveai acces complet la tot meniul (foarte bogat și diversificat). Însă am primit din partea personalului hotelului recomandarea să încercăm și un bistro de lângă, Daily Creative Foods – lucru pe care l-am și făcut și cred că a fost cea mai bună recomandare pe care am primit-o aici. Mâncare extrem de gustoasă și prețuri cam la jumătate. Un mic dejun în doi format din omlete în diverse forme și combinații cu bacon, cartofi, fasole, ardei, avocado și multe altele, alături de cafea și fresh de portocale, cam în jur de 20$.

Una din zile a fost rezervată unui loc desprins parcă din rai – Key West. El se află la capătul unui drum de aprox. 165 de mile prin celebrele Florida Keys. Drumul spre acest loc este și el magic, practic pe un pod creat prin Oceanul Atlantic, cu multe resorturi pe stânga și pe dreapta.

În Key West se află și cel mai sudic punct continental al Americii, iar distanța de aici și până în Cuba este de doar 90 mile. Tot aici se află și casă memorială a lui Ernest Hemingway, iar casele, barurile și chiar instituțiile publice te poartă într-o poveste care nu mai vrei să se termine. Din păcate, trebuie să te întorci la un moment dat către locul de cazare (în cazul nostru Miami), însă recomandarea ar fi să stați acolo cel puțin o noapte pentru a vă bucura cât mai mult de acest oraș incredibil de frumos. Ah, și să nu uit, orașul este împânzit de cocoși și găini “ai străzii” ce cutreiară nestingherite străzile.

Revenind la Miami, trebuie să spun că orașul ăsta m-a surprins. Diferența între Miami Beach și Miami Downtown este una destul de mare. Dacă Miami Beach este oarecum exact cum își imaginează toată lumea: plaje largi, hoteluri luxoase, petreceri atât de noapte cât și de zi, în Miami Downtown am rămas surprins de arhitectura futuristă, zgârie-nori care mai de care mai impunători, însă totul într-o armonie aproape perfectă.

Diferență am observat și la nivel de temperaturi. Dacă în Miami Beach, la început de noiembrie aerul pe timpul zilei încă era greu de respirat și umiditatea destul de mare, în Miami Downtown aerul și temperaturile erau mult mai plăcute și mai agreabile. Așa că luați asta în calcul atunci când veți cauta cazare aici. Pe noi ne-a ajutat cumva și perioada aleasă pentru că vremea oricum se mai liniștise și temperaturile erau mai suportabile (noaptea am putut dormi fără aer condiționat) față de lunile mai-iunie când aerul devine greu de respirat, iar în lunile august-septembrie este o incertitudine continuă datorită uraganelor.

Casa Casuarina (fosta casa Gianni Versace)

Tot la capitolul diferențe, evident că și prețurile diferă, iar cel mai mult se va simți la parcări, în Miami Beach am văzut anunțuri cu parcări ce ajung lejer și la 15$ pe ora (!). O cursa cu Uber între cele două zone variază între 10-15$/cursa.

Față de celelalte state, aici am avut surpriza să observăm la nota de plata că, pe lângă sales tax de 8%, aici îți este adăugată din oficiu și taxa pe serviciu (service tax sau gratuity) – cu alte cuvinte tips-ul de 20%. Iar pe lângă asta, ni s-a întâmplat frecvent să ni se “sugereze” să lăsăm și un extra tip separat.

În materie de mâncare, am testat pizzeria New York (aprox. 15$/pers), restaurantul cu specific intalienesc Primo (aprox. 40$/pers), TGI Fridays (aprox. 25$/pers ) – cu burgeri foarte buni chiar pe Ocean Drive (Miami Beach) și cum altfel, Hard Rock Cafe (aprox. 25$/pers ). Prețurile includ un fel de mancare și o băutură.

În materie de shopping, am aflat din mai multe surse (printre care și Bunescu.ro și Mariciu.ro) despre Sawgrass Mills Mall, aflat cam la 40 de minute de Miami Downtown și care este, pe bune, un rai în materie de branduri renumite și reduceri incredibile. Calvin Klein, Guess, Michael Kors, Tommy Hilfiger, Nike, Adidas și foarte multe altele cu reduceri reale de până la 70%, într-un spațiu de aprox. 220,237 m2. De exemplu cămăși, pulovere sau pantaloni Tommy Hilfiger de la 20, 30 și respectiv 40$. Lumea vine aici cu trollere goale sau le cumpără de la intrare sau folosesc cărucioare de supermarket pentru a face cumpărăturile. Asta ca să înțelegeți cam cât de tentante sunt ofertele. Evident că nu am putut nici noi pleca cu mâna goală și am concluzionat că merită să vii un weekend aici să faci cumpărături pentru tot anul și pentru toată familia mai ales dacă prinzi și o ofertă bună de zbor.

Un aspect puțin ciudat a fost să aflăm că pe 1 Noiembrie s-a deschis târgul de Crăciun in Miami, iar orașul începea să fie decorat încet-încet cu beculețe și elemente decorative, lucru care pentru un european ca mine nu prea avea sens. Să stai la 30 de grade și să curgă apele pe tine și să vezi beculețe de Crăciun pe palmieri era ceva ce nu te duce nicicum cu gândul la Crăciun. Dar e oricum un sentiment tare fain.

Ultima zi am rezervat-o unei experiențe mai deosebite – cartierul Little Havana – o bucățică de Cuba adusă pe celebra stradă Calle Ocho, prin artă stradală, baruri tematice și monumente închinate personalităților cubaneze.

În toată călătoria, un ajutor foarte de nădejde a fost cardul Revolut care a funcționat fără probleme și ne-a și redus cheltuielile dacă luăm în considerare rata de schimb bună și mai mult decât atât, folosind cardul metalic am și primit 1% înapoi din valoarea plăților și credeți-mă că în cele 2 săptămâni, s-a strâns ceva considerabil. Un alt avantaj a fost și faptul că am putut plăti cu cardul absolut peste tot, inclusiv la o tonetă de covrigi în Central Park. Nu îi fac reclamă ci doar confirm avantajele reale pe care ni le-a adus acest mijloc de plată.

Acestea fiind spuse, sper că informații prezentate în cele 4 materiale să va ajute în cazul în care planificați o excursie peste ocean și pentru orice alte detalii, sunt aici 🙂