Duminica trecută România și-a ales conducătorii locali și reprezentanții în Parlamentul European. Că am avut o campanie electorală ce s-a evidențiat fie prin absența totală a unor planuri concrete, fie prin atacuri la persoană, asta nu a fost o surpriză. Rezultatele pe de-o parte m-au surprins. Unele plăcut, altele neplăcut.
Să începem cu aspectele pozitive: Nicușor Dan mai câștigă un mandat la primăria capitalei și asta nu poate decât să mă bucure având în vedere alternativele: un condamnat penal, o doamnă arogantă şi pusă numai pe afaceri de familie şi un om politic fără prea multă vizibilitate. Nicușor Dan a reușit să le intre la suflet bucureștenilor tocmai prin simplitatea lui, prin faptul că este serios și cel puțin la prima impresie, pare că a descurcat ițele financiare în care era împotmolit Bucureștiul în ultimii ani. Chiar dacă încă nu a rezolvat problema traficului, anumite măsuri par că au ajutat iar un lucru care mie personal mi se pare de lăudat este faptul că a crescut numărul abonamentelor la transportul în comun.
Un lucru care m-a suprins a fost ponderea cu care și-a (re)adjudecat Nicușor scaunul de edil – aproape 50% din voturi. Mă dezamăgește un pic faptul că cei care l-au susținut pe el în funcția de primar, nu au susținut și alianța din spatele lui pentru a-l ajuta să formeze ai ușor o majoritate. Cu alte cuvinte i-au dat un os, dar nu toata mâna. El a afirmat chiar după afișarea primelor exit-poll-uri că este încrezător că va forma o majoritate cu cei de la PNL. Rămâne de văzut.
sursa: rezultatevot.ro
Despre liberali cred cumva că se așteptau la un astfel de rezultat, motiv pentru care nu au susținut-o pe Firea și au ales să meargă cu un candidat propriu. În primul rând nu l-au susținut pe Nicușor Dan pentru a nu supăra alianța și în al doilea rând l-au împins pe Sebastian Burduja care are o imagine bună însă nu pare suficient de cunoscut sau de încredere în rândul alegătorilor. O părere proprie și personală: cred că Sebastian Burduja va fi candidatul PNL la următoarele prezidențiale (2029). Și-a făcut intrarea în rândul alegătorilor prin prezența la acest scrutin, iar ușor-ușor își va croi un drum în partid. Ceea ce nu este neapărat rău pentru că nu este chiar atât de sfidător și neavenit precum alți foști candidați.
Acum să vorbim de aspectele care m-au dezamăgit. Declinul USR care a venit nu neapărat neașteptat ci prea abrupt. Se pare că alianța pe care a creat-o cu PMP și Forța Dreptei, nu numai că nu a ajutat dar parcă i-a și tras în jos. Problema cea mai mare la USR este că nu arată a partid unit, a partid cu multe fețe cunoscute și active. Din perspectiva mea, Cătălin Drulă a făcut cam singur campanie electorală, s-a zbătut și a pus osul la treabă în timp ce majoritatea celorlalți candidați au stat la umbră. Și e păcat pentru că mulți sunt oameni capabili și competenți, însă nu par să fie uniți deloc. Și asta i-a costat dur: au pierdut primăria Brașovului, și până la momentul actual par să piardă si primăriile de la sectoarele 1 și 2 unde scandalul este în toi (rimă). Dominic Fritz pare că va fi următorul lider al partidului însă cred că îi va fi aproape imposibil să repună pe linia ascendentă acest partid şi să îl transforme într-un grup politic real, cu motivație puternicǎ şi nu doar o simplǎ stare de spirit.
Și cine a profitat de această dezorganizare de la USR? Evident, AUR! Care pare să aibă o ascensiune fulminantă, așa cum era de așteptat. Din păcate curentul extremist pare să ia amploare la nivel european, iar asta se întâmplă exact din lipsa unor lider autentici, acei role-models cu care am fost obișnuiți în trecut. Lumea caută modele în reacții care mai de care mai vocale și în oameni care au atitudini cât mai acuzatoare. Cel puțin asta este percepția mea și cumva aceasta cred că a fost baza prin care oameni precum George Simion și Diana Șoșoacă au reușit să convingă atât de mulți alegători. Îmi este rușine că o trimitem pe doamna avocat să ne reprezinte în Parlamentul European însă cred că asta merităm. Dar este un fapt bunecunoscut că oamenii serioși, școliți și cu capul pe umeri nu se vor amesteca niciodată între lichelele ce au rămas în politica românească.
sursa: rezultatevot.ro
La Sectorul 3, lucrurile iarăși previzibile: Robert Negoiță mai ia un mandat (al 4-lea) și cred că ar trebui să ne gândim serios dacă nu ar trebui impusă o limită de mandate și la administrațiile locale pentru că 16 ai lui Robert și cu încă 8 ani ai fratelui Liviu, rezultă 24 de ani de conducere sub dinastia Negoiță, ceea ce nu ar trebui să ne mire că duce la încrengături ca cele din investigațiile Recorder. Nu contest că sectorul 3 arată bine, dar cred că e nevoie de o schimbare și acolo.
Despre REPER, partidul lui Dacian Cioloș nu pot să zic decât că a fost cea mai proastă decizie politică probabil din istoria recentă a României. A fugit din USR, crezând că va avea șanse mai bune singur. A rezultat o fragmentare a voturilor iar Dacian a rămas și fără postul de europarlamentar.
Aș vrea să închei prin a observa cum a reuși PSD să redevină cel mai puternic partid din România, asta după ce ne-a scos pe atât de mulți în stradă. E limpede că mulți dintre cei care am fost și am strigat cât ne-au ținut plămânii – Muie PSD – acum am pus ștampila de vot pe cei 3 trandafiri. Asta spune şi că lumea s-a mai liniştit, îi este bine şi nu vrea neaparat o schimbare. Dar nu o să fiu prea acuzator la adresa acelor oameni, pentru că nici PSD nu pare să mai fie același partid condus de acel demagog cu mustață ce a reușit să ne umple de atâta ură față de clasa politică.
sursa: rezultatevot.ro
Cred că aceste rezultatul acestor alegeri vor da multe de gândit atât electoratului cât și partidelor despre cum să se pregătească pentru alegerile parlamentare și prezidențiale de la sfârșitul acestui ani, unde tare mi-e frică că surprizele vor fi și mai mari.
