Mă aflu pe litoral zilele astea, unde am fugit de arșița bucureșteană, și am profitat de ocazie pentru a da o fugă și a vedea un pic cum arată astăzi locul unde anul viitor se vrea a fi cel mai fierbinte punct de pe litoralul românesc.
Nu pot să zic că am găsit ceva wow, nici măcar un șantier ci cel mult niște containere rămase în urma festivalului Beach, Please!. Însă asta nu m-a dezamăgit pentru că îmi doream să văd în primul rând cum arată astăzi terenul și ce potențial de extindere există. Într-adevăr, este foarte mult câmp și teren liber, cel mai probabil deja intrat în posesia viitorilor investitori. Și chiar dacă sunt suspiciuni pe bună dreptate despre cum aceste terenuri au fost împărțite, cred că ar trebui să privim un pic imaginea de ansamblu.
Litoralul românesc este în colaps. Și asta nu trebuie sa mi-o spună Selly de pe un prompter cu un powerpoint în spate, o văd și eu cu ochiul liber. Au trecut 18 ani de când am plecat de-aici la capitală însă lucrurile nu s-au schimbat deloc. Și nu e ca și cum s-ar fi schimbat vreun pic în ultimii 10 ani pe care i-am petrecut aici și pe care pot să m-i amintesc. Astfel, de 30 de ani spațiile de cazare au rămas aceleași, câteva construcții noi au apărut dar le poți număra pe degete și în afară de Novum nu se vede deloc un suflu nou. Poate doar țeapa numită Certion ar mai fi avut potențial dar e din ce în ce mai clar că se lucrează și acolo pe rețeta Nordis.
Din punct de vedere al restaurantelor, 4-5 pescării mai reușesc să ridice un pic nivelul (în special al prețurilor), însă în afară de ele, din nou, nimic notabil.
Și să trecem la capitolul entertainment, poate cel mai dificil capitol. De aproape 30 de ani, cel mai consecvent mod de a te distra în sudul litoralului este nemuritorul spectacol de la Grădina de Vară (fie că vorbim de Saturn, Neptun, sau Jupiter) unde aceeași abonați ca Maria Dragomiroiu, Nicu Paleru, Vali Vijelie ș.a.m.d. prestează în fiecare săptămână 2-3 spectacole. Să nu uităm de Doru Octavian Dumitru. Festivalul Callatis? Vorba aia: It’s gone! Nici măcar cluburile mai de tradiție, să zicem așa, precum Why Not din Neptun sau Vision din Olimp nu cred că mai există.
Având aceste date, Nibiru ar veni ca o gură de oxigen, chiar dacă tot va fi puțin peste mână sa ajungi din Mangalia, Saturn, Neptun până în Nibiru, dacă experiența va fi una care să merite efortul, sunt sigur că se vor găsi clienți. La fel cum se găsesc pentru Vamă.
Nu trebuie să îți placă de Selly ca să înțelegi că planul său este unul ancorat în realitatea din 2025. Locații de tip street food, cluburi în aer liber, și amusement parks ar putea atrage mulți români și în special tineret.
Festivalurile au devenit un punct forte al României așa că, deși nu ma regăsesc în publicul țintă al Beach, Please! nu pot să nu îi recunosc locul în special din punct de vedere al marketing-ului. Însă tind să cred că având un astfel de vad de oameni, și alte branduri de festivaluri de muzica EDM sau chiar Rock își pot face loc cu succes în acest spațiu.
Litoralul românesc și în special tinerii au nevoie de niște repere precum Tineretului sau Expirat, cluburi care au reprezentat refugiile generațiilor 30+ de astăzi. Ambele cluburi există și astăzi însă Expirat, de exemplu, se află în Vama Veche tot mai evitată în ultima perioadă datorită prețurilor din ce în ce mai ridicate și a peisajului în eternă schimbare. Tineretului din Costinești pare să fii devenit un fel de Casa Manelelor.
Nu va fi nici Mykonos, nici Ibiza și nici bugetul de 150 lei pe seară nu cred că va putea fi susținut în contextul bugetar și fiscal actual. Dar cred că potențial există. Iar din punctul meu de vedere, dacă o locație bifează 3 puncte extrem de importante (Utilități, Accesibilitate, Promovare), mi-e greu să cred că se poate da greș. Măcar în primii 2-3 ani. Iar dacă acest proiect va ieși măcar pe jumătate, cred că Selly chiar are mari șanse să devină viitorul președinte al României.
Lăsând gluma la o parte, sper să văd o mobilizare masivă după terminarea sezonului estival și vara viitoare să fac o recenzie a acestei noi stațiuni, NIBIRU.
