Are viața asta un stil uneori de a da câte un twist din ăsta, uneori nasol, alte ori impresionant de bun. Mi s-a reconfirmat treaba asta chiar în această vară, când planurile noastre erau aproape inexistente și asta în mare parte pentru Noah nu este într-o etapă în care să fie de acord cu schimbările sau drumurile mai lungi de 20 de minute.
Ne gândeam așa să dam o fuga de un weekend până la munte, unul pe la Curtea de Argeș la socrii și poate o săptâmână la mare, la Mangalia. Dar lucrurile s-au aranjat în așa fel încât nu am stat o săptămână la Mangalia, ci am stat 6. Și asta în primul rând pentru că Noah s-a simțit extrem de bine. A mâncat mai bine, a dormit mai bine și a fost mai vesel. Asta bineînțeles că a rezultat în niște părinți mai fericiți.
Nu a plouat nici măcar într-o zi iar asta ne-a permis să ne simțim ca într-un concediu prelungit, cu plimbări pe faleză în fiecare dimineață și seară, plajă în limita orelor cu radiații acceptabile și suficiente ieșiri la toate cherhanalele din Mangalia și până în Olimp.
Am fost într-o plimbare și prin Costinești unde nu mai fusesem de mulți ani, însă am rămas dezamăgi de tot kitch-ul ăla dar cred că mai degrabă am fost dezamăgit de cât de aglomerat era și câtă lume alege să își facă vacanțele în acele condiții. Am fost și în locul unde ar trebui să apară începând de anul viitor stațiunea Nibiru despre care am scris și un articol aici. Și am mai văzut ceva. Un hotel nou care se va construi direct pe plaja proaspăt extinsă din Olimp de către Alpin Group și care se ca numi Rivaz Hotel. Din poze pare că va avea o arhitectură art nouveau ce te va duce cu gândul la riviera franceză. Sunt curios dacă acest proiect va fi dus la bun sfârșit sau va rămâne încă o ruină pe plajă.
Am fost de câteva ori și în Vamă unde mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp, dar cum spuneam, este destul de greu cu un bebeluș. Poate anul viitor.
Noah a făcut și el cunoștiință pentru prima dată cu nisipul și marea și pare că i-a plăcut. Tot pentru prima dată a pășit, fie și în patru labe, în Vama Veche. A fost o perioadă în care a evoluat foarte mult și mă bucur nespus că i-am putut oferi această oportunitate.
Pentru noi spuneam că a fost o perioadă relaxantă, deși a fost un pic umbrită de dispariția bunicului meu, după o lungă suferință.
Nu credeam că vom mai avea o așa oportunitate după cele 2 luni petrecute acolo în 2020 pe vremea pandemiei, când ne-am refugiat tot așa pe termen nelimitat la Mangalia, însă iata că viața ne-a oferit această surpriză pentru care suntem foarte recunoscători.
PS: Poza de mai sus arată rutina noastră din fiecare dimineață.
